Vă plac priveghiurile? Şi mie. Se holbează o cameră întreagă de invidizi la un hoit. Nimic mai distractiv, poate doar să ţi se facă o muie în timp ce te holbezi la un hoit. Aviz amatoarelor – câteodată e nevoie de o ţărancă umflată care se şuşoteşte că ar fi mă-sa mortului să horcăie şi să zbiere din străfundul plămânilor ca să mi se scoale. De cele mai multe ori e suficient să ne prefacem că l-am admirat pe răposat prin conversaţii profunde şi ortodoxe deasupra vreunui fursec sfinţit de popa care strânge cheta la sfârşitul chefului.

Cea mai mişto erecţie pe care o poţi avea însă la astfel de evenimente mondene se trage din descoperirea faptului că din masa de feţe triste, singurul care e cu adevărat trist e de cele mai multe ori mortul, şi asta doar fiindcă îţi dai seama că manechinul ăla semiputrezit pe care se bat rudele să-l pupe şi să-l ia în braţe e o carcasă şi are la fel de multe în comun cu omul pe care l-ai cunoscut pe cât are coiul meu stâng cu faţa lu’ Mădălin Ionescu. Sigur că seamănă, dar unul e o componentă importantă a unui trust multicelular care încântă interlocutoarele prin şarm şi prospeţime şi celălalt e un căcat cu ochi care trebuie bătut cu un fier încins.

Dacă n-am fost suficient de clar, mi se rupe pula la modu’ dublă fractură de ritualurile astea barbare creştine, zeloţi, muişti prefăcuţi şi omagii rupte din monoloagele vaginului ăluia de Florin Piersic. Cu toate astea, mi se pare de un prost gust legendar să transformi o înmormântare în evenimentul săptămânii, chit că e vedetă. Şi având în vedere că sunt un individ de aproximativ cea mai joasă speţă, Lucru Slab după standarde unora, când zic eu că e ceva de prost gust, apăi chiar că e.

A crăpat Mădălina Manole. Foarte frumos. Asta e bine pentru mai multă lume decât ăia pentru care e rău. Pe bune. Se vând ziare, se intervievează toate jegurile de oameni cu păreri variate precum nuanţele pe care le poate dobândi căcatul în funcţie de dietă şi se fac filme interzise minorilor. Nu glumesc. Intraţi pe Cancan.ro. Săptămâna viitoare o să se schimbe banneru’, aşa că na aici.

În primul rând, eu nu văd ce morţii mă-sii poa’ să fie interzis minorilor la un film de înmormântare. Sper da’ nu bag mâna în foc că nu s-a lăsat cu futai de moaşte. În al doilea rând, eu nu pricep ce pula mea e treaba tuturor lătrăilor din ţara asta cum a ars-o muierea aia sau de ce exact a dat talpă o halbă de insecticid. Borăsc în gură când aud că se mieluşeşte alde Trăistariu că “Mădălina Manole era tristă fiindcă sexualitatea a invadat muzica“. Asta vine din partea unui individ care n-ar fi cântat nici la tavernă în port dacă nu-i cumpărau pizde impresionabile cât se poate de sexual trilurile de plastic făcute în FruityLoops. Păunescu declară candid “Moartea surprinzătoare a Mădălinei nu ar trebui să îndemne pe nimeni la această soluţie. Şi eu am trecut prin momente de cumpănă. Am vrut în patru rânduri să mă sinucid, dar m-au ţinut în viaţă obligaţiile.” Cuae, având în vedere ce obligaţii te-au ţinut în viaţă, futu-ţi morţii mă-tii de umflat grosolan şi libidinos, ar fi fost o lume mai bună dacă erai iresponsabil.

Singurii pe care-i doare în pulă dacă fac audienţă printre oligofrenii care se uită la televizor sunt TVR-ul. Cred că e pentru prima oară în viaţa mea când mă bucur să ştiu că TVR-ul există independent de câţi se uită la el şi că slujbele acolo s-au dat pe pile, ceea ce generează o durere de pulă uniformă şi omogenă printre angajaţi vizavi de rating şi performanţe. Ceea ce le acordă libertatea rară de a se purta normal: gen să menţioneze înmormântarea ca un memorial obişnuit pentru o cântăreaţă de talie naţională care şi-a stins lumina singură, fără să umple 80% din grila de program cu părerea oricui a dat o labă gândindu-se la mamzel Manole vreodată.

Doar că unora nu le convine asta. Spre exemplu Petrişor Obae, unul din zecile de mii de jurnalişti de care n-aţi auzit şi nu veţi auzi niciodată, pentru că e suficient de retardat să considere că normalitatea e zeamă de scandal pentru articole de căcat, dar nu destul de retardat încât să iasă în evidenţă printre toţi dârlăii care gândesc ca el. Acest pulete ridicol, angajat la gluma aia seacă de paginademedia.ro, vrea să-mi zică mie că TVR o arde nerespectuos fiindcă a împins o ştire de duzină în sertarul cu ştiri de duzină. Muie, bă.

Felicitările mele sincere singurei gagici cu capul pe umeri din toată papalaşca asta. Anca Lăzărescu, producător TVR:

“Înmormântarea, în general, este un subiect privat, al familiei. Cred că circul de pe celelalte televiziuni a fost deplasat”.