[INT. Pivniţă de media. Un tărâm mistic, străbătut de fiorduri de idei şi împestriţat cu zeamă de inspiraţie. Sau transpiraţie. Sau ambele, pentru că în locurile de soiul ăsta, nu ştii niciodată dacă dampful infernal care-ţi face nările să se necrozeze se datorează geniului în stare pură, animalică, sau livizilor cu iz de hoit care-şi spun pilonii televiziunii. În jurul unei mese, TICĂ, producător executiv, le face semn asistentului său personal SICĂ şi coproducătorului GICĂ să se aşeze. ]

TICĂ (grav): Domnilor, v-am adunat aici ca să facem mălai şi să hrănim poporul cu divertisment şi material de labă.

SICĂ: Ah, în sfârşit. Adaptăm Whale Watchers în Cine Veghează peste Ocolu’ Silvic? cu Bucurenci! Ţi-am zis io că-i bună ideea dac-o piciui cum trăbă.

TICĂ:  Nu, bă Sică bă. Cine pula mea se uită la Bucurenci când nu dansează? Hipstării nu se uită la televizor decât la mişto  ‘npula mea.

SICĂ (profund mâhnit): Scuză-mă boss, credeam că-i o idee verde şi faină. (o ţâră mai vesel) Da’ ce zici de dosaru’ lu’ Gică cu  Şlefuieşte-mi Sanderoul cu Puya?

GICĂ: Nu că-l ciordeşte prostu-ăla, nu te poţi baza pe el să nu fure nici lătăreţele eliminate de la Megastar.

SICĂ (cu ultima speranţă-n glas): Întâlneşte-i pe Băseşti?

TICĂ: A căzut aia când s-a dus cameramanu’ în tricou cu Che Guevara la studiu’ locaţiei şi l-au împuşcat în rotule înainte să dea drumu’ rottweilerilor de dreapta pe el.

[Sincopă. Pe fundal se aude sunetul distinct al unei potenţiale actriţe futută brutal pe fotocopiator. TICĂ, SICĂ şi GICĂ schimbă priviri cu subînţeles, paradoxul suprem al antitezei dintre creaţie şi trivialitate, sacru şi profan. Fum de ţigară încolăcit în jurul celor trei ca o barieră protectoare. E ca unul din momentele alea când te întrebi de ce morţii mă-sii citeşti o schiţă penală a cărei indicaţii regizorale sunt scrise ca o beletristică retardă.]

SICĂ: Bine, mă resemnez. Deci ce facem?

TICĂ: Burlacul. Cu Bote.

GICĂ: (uşor contrariat) Eşti sigur, măi Tică? Vreau să zic, un popor predominant rural şi tradiţionalist-ortodocs s-ar putea să nu fie pregătit pentru asta. Vreausăzic că liberalii de-aici sunt cevadegenu fani Tudor Chirilă, nuş ce altceva să mai zic. Românii de-abia s-au obişnuit cu Solcanu’, şi pe ăla nu l-ai putea urî nici dacă s-ar juca de-a marinarii pe Fox Kids în platou.

TICĂ: Nu mă. Nu cu Ricky şi gaşca. Cu pizde. Bote e aşa de îndesat în dulap că-i pute şi limbajul a naftalină şi în fond cine vrea să vadă gherţoi care îşi dau limbi pe sticlă?

SICĂ (oftând): Nu pentru asta am intrat în televiziune, băieţi. Dacă vroiam să salvez reputaţia fiecărui blondău cu probleme de identitate sexuală, mă făceam orator în Lăptăria lui Enache.

GICĂ: Uită-te la partea bună. Poate futem şi noi ceva. Tu-ţi dai seama câte găini proaste din ţara asta şi-ar vinde şi ultimul pigment de demnitate ca s-o ardă cu ştiuletele ăla fanfaron?

SICĂ: Adevărat. Dar totuşi, n-o să fie cam mare ţigănia dacă racolăm doar peizante de Agârbiciu?

GICĂ: Întocmai, deşteptule. Tu vrei să auzi arhetipul pizdilizdi citând din Hemingway şi vorbind de declinul creativ al Genesis-ului de când s-a băgat Phil Collins la înaintare şi s-a pişat pe tot rocku progresiv al mielului de pe bulevard? Eşti idiot, cuae, nu ştiu ce cauţi în televiziune, mânca-mi-ai pula.

TICĂ: Gică are dreptate. Tre’ să fie şi nasoale şi proaste şi curviştine. Sică, ştiu că-ţi place provocarea, să găseşti toate aceste proprietăţi aglomerate într-o singură femeie e destul de greu, da’ se poate. Răbdare şi tutun.

SICĂ: Bine, dar chiar şi aşa avem o problemă. Cum îl facem pe Bote să pară hetero?

GICĂ: Nimic mai simplu, băiete. Îi dăm ca temă pentru-acasă să emuleze şarm de secol 19. Deja văd introducerea: îl îmbrăcăm ca pe pinguinii din desene animate şi freacă menta la intrare. Vine limuzina. Alea se isterizează şi ies pe rând să facă cunoştinţă cu el. Ba mai mult, primul lucru pe care-l fac concurventele o să fie să-i zică faimosului designer de modă ce meserie au, ca să dizolve vaga amintire a ocazionalului spectator că muia dată în grabă pe sub masa unui birt de sat nu fusese adresată aceluiaşi recipient bucal, în ciuda asemănării izbitoare. Bote forţează un ton cu care n-ar agăţa nici haina în cuier. Da’ nu e destul. Nu, pulamea, cel puţin una tre’ să-i ghicească în palmă. Tre’ să-i băgăm în scenariu momente care-l fac pe Trăistariu să pară mascul alfa  – să folosească replici gen “nu e greu să dezarmezi o femeie”.  Băgăm şi artificii din top – pizdele se încurcă cu echipa de filmare, se iau la ceartă, bisericuţe, front comun, căcat, practic avem emisiunea scrisă dinainte.